Cinci saptamani in balon by Jules Verne

Author:Jules Verne
Language: eng
Format: mobi, epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-13T23:00:00+00:00

Capitolul 23

Mânia lui Joe. Moartea preotului. Priveghiul. Ariditate. Înmormântarea. Blocurile de cuarţ. Halucinaţia lui Joe. Povara preţioasă. Trecerea peste Munţii Auriferi. Începuturile disperării lui Joe

O noapte minunată se lăsase pe întinsul pământului. Preotul adormise într-o completă stare de moleşeală.

― N-o să-şi revină! vorbi Joe. Bietul tânăr! Dacă are 30 de ani!

― Îşi va da sfârşitul în mâinile noastre! spuse doctorul cu disperare. Respiraţia îi slăbeşte întruna şi nu pot face nimic pentru a-l salva!

-― Ticăloşii! exclamă Joe cu furie. Şi când te gândeşti că acest preot cumsecade a găsit cuvinte să-i plângă şi să-i scuze, să-i ierte!

― Cerul i-a dăruit o noapte frumoasă, dragă Joe, poate ultima. De-acum înainte nu va mai suferi şi moartea sa va fi de fapt un somn liniştit.

Muribundul rosti câteva cuvinte întretăiate. Doctorul se apropie; respiraţia bolnavului devenea greoaie, avea nevoie de aer. Perdelele cortului fură date în lături şi el respiră cu nesaţ adierea uşoară a nopţii liniştite. Stelele licăreau în lumini tremurânde şi luna îl îmbrăca în linţoliul alb al razelor sale.

― Prieteni, spuse el cu vocea slabă, mă sfârşesc! Dumnezeu să vă răsplătească şi să vă scoată la liman.

― Nu-ţi pierde speranţa! îi răspunse Kennedy. Nu este decât o slăbiciune trecătoare! Nu vei muri! Oare poate muri cineva în această frumoasă noapte de vară?

― Moartea e aici! răspunse misionarul. Ştiu! Lăsaţimă s-o privesc în faţă.

Kennedy îl ridică.

― Doamne, Dumnezeule, ai milă de mine! strigă muribundul.

Faţa preotului se lumină. Departe de pământul ale cărui bucurii nu le cunoscuse vreodată, în noaptea care-l învăluia cu lumina ei dulce, părea că trăieşte o viaţă nouă. Ultimul lui gest fu o binecuvântare pe care o dădu prietenilor săi de o zi şi căzu din nou în braţele lui Kennedy, al cărui obraz era scăldat în lacrimi.

― Mort! spuse doctorul, aplecându-se deasupra lui. Mort!

Şi, ca şi cum s-ar li înţeles, cei trei prieteni îngenuncheară şi se rugară în tăcere.

― Mâine dimineaţă, şopti Fergsson, îl vom îngropa în acest pământ al Africii pe care l-a udat cu sângele lui.

Restul nopţii, corpul fu vegheat, rând pe rând, de doctorul Fergsson şi de Joe, şi nici un cuvânt nu-i tulbură liniştea. Fiecare plângea.

A doua zi, vântul bătea dinspre sud şi Victoria înainta încet pe deasupra unui platou nesfârşit, icicolo se vedeau cratere stinse, văgăuni sălbatice, stânci îngrămădite unele peste altele, bolovani şi gropi, şi nici o picătură de apă pe crestele uscate.

Spre amiază, doctorul se hotărî să coboare într-o văgăună, în mijlocul stâncilor de formaţie vulcanică, pentru a îngropa corpul misionarului. Deoarece nu exista nici un pom de care să ancoreze, trebuia să folosească munţii înconjurători drept adăpost, tot ei urmând să le înlesnească aducerea nacelei la pământ.

Dar, aşa cum fuseseră nevoiţi să arunce o parte din lest, ca să coboare, trebuiau să lase să se scurgă o cantitate proporţională de gaz, aşa că Fergsson deschise supapa balonului exterior. Hidrogenul se scurse şi Victoria coborî încet în văgăună.

Îndată ce nacela atinse pământul, doctorul închise supapa. Joe, ţinându-se cu o mână de marginea exterioară a nacelei, adună cu cealaltă o grămadă de pietre care trebuiau să înlocuiască propria sa greutate, apoi sări pe pământ.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.